Având în vedere creșterea considerabilă a fondurilor europene alocate statelor membre, precum și complexitatea și diversificarea riscurilor asociate gestionării acestora, Uniunea Europeană (UE) a instituit Parchetul European (EPPO – European Public Prosecutor’s Office, care și-a început activitatea la data de 01 iunie 2021). Acesta este o structură cu competență extinsă la nivelul UE care are ca obiectiv fundamental protejarea intereselor financiare ale acesteia prin intermediul unui mecanism penal unitar, eficient și coordonat.

Necesitatea înființării Parchetului European (EPPO)

Conform datelor publicate, la nivelul anului 2018, statele membre ale UE au înregistrat pierderi din TVA estimate la aproximativ 140 de miliarde de euro, cauzate de fraude transfrontaliere. Probabil, situația a fost și mai gravă în 2020, având în vedere impactul economic generat de pandemia de COVID-19. Totodată, în anul 2015, s-a constatat utilizarea necorespunzătoare a aproximativ 638 de milioane de euro din fondurile structurale ale UE.

Anterior începerii activității EPPO, doar autoritățile naționale aveau competența de a investiga astfel de infracțiuni, fiind adesea limitate de granițele naționale și de lipsa unor mecanisme eficiente de cooperare transfrontalieră. De asemenea, instituțiile europene anterioare în domeniul combaterii fraudei (OLAF, Europol și Eurojust) nu aveau atribuții pentru a demara anchete penale sau pentru a urmări penal autorii fraudelor în statele membre.

Parchetul European a fost creat pentru a oferi un mecanism eficient și coordonat de combatere a infracțiunilor care afectează bugetul UE, fiind abilitat să desfășoare investigații și să exercite acțiunea penală împotriva persoanelor implicate.

EPPO are competența de a efectua investigații transfrontaliere în cazurile de fraudă care implică fonduri ale UE în cuantum de peste 10.000 EUR, precum și în cazurile de fraudă transfrontalieră în materie de TVA care generează un prejudiciu mai mare de 10 milioane EUR. În îndeplinirea atribuțiilor sale, EPPO colaborează strâns cu autoritățile naționale competente și cooperează cu organisme europene precum Eurojust și Europol

România a delegat procurori europeni la EPPO odată cu operaționalizarea instituției, în iunie 2021, iar până în prezent, 24 de țări ale Uniunii Europene au decis să se alăture eforturilor de protejare a bugetului UE împotriva fraudei, utilizând procedura de cooperare consolidată. Aceste state sunt: Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Croația, Republica Cehă, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania și Țările de Jos. Din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, trei – Danemarca, Irlanda și Ungaria – nu au delegat procurori europeni și nu sunt membre ale EPPO, păstrându-și competențele naționale în ceea ce privește urmărirea penală în domeniul fondurilor europene.

Tipuri de mecanisme legate de participarea în UE

Opt-out (clauza de excludere) reprezintă o excludere formală și voluntară prin care un stat alege să nu participe deloc la o politică sau inițiativă europeană. Unele opt-out-uri pot fi permanente, altele pot fi revocate, dacă statul decide ulterior să participe. De exemplu, Danemarca are un opt-out permanent în domeniul Justiției și Afacerilor Interne și nu este membră a EPPO. De asemenea, Ungaria a luat decizia de a nu adera la această instituție europeană.

Opt-in reprezintă mecanismul prin care un stat cu opt-out poate alege să se implice în anumite acte legislative europene, de la caz la caz. Irlanda utilizează această opțiune pentru a decide în mod selectiv participarea la legislații din domeniul Justiției.

Derogare reprezintă o excepție temporară sau parțială permisă unui stat membru pentru a amâna sau adapta aplicarea unei norme europene. De exemplu, un stat poate primi derogare pentru implementarea ulterioară a unor reglementări privind emisiile sau taxele.

Cadrul legal și competențele EPPO

Parchetul European a fost înființat prin Regulamentul (UE) 2017/1939, adoptat în cadrul cooperării consolidate. Acesta stabilește structura, competențele și modul de funcționare în relație cu autoritățile naționale. Complementar, Directiva (UE) 2017/1371 (Directiva PIF) definește infracțiunile care intră în sfera protecției intereselor financiare ale UE.

EPPO are competența exclusivă de a investiga și urmări penal infracțiunile care aduc atingere intereselor financiare ale UE, astfel cum sunt definite în articolul 22 din Regulament, și anume:

▪️Fraude care afectează bugetul UE, inclusiv deturnări de fonduri, utilizarea ilegală a banilor europeni prin proiecte fictive, declarații false, conflicte de interese sau supradimensionarea cheltuielilor în cadrul programelor de finanțare;

▪️Investigații transfrontaliere în cazurile de fraudă ce implică fonduri UE de peste 10.000 EUR

▪️Fraude transfrontaliere în materie de TVA, dacă prejudiciul depășește 10 milioane de euro și implică cel puțin două state membre;

▪️Corupție activă și pasivă, care vizează direct sau indirect fonduri ale Uniunii Europene;

▪️Spălarea banilor proveniți din infracțiuni comise împotriva bugetului UE

▪️Participarea la grupuri infracționale organizate, atunci când scopul acestora este comiterea unor infracțiuni din sfera de competență EPPO.

Potrivit articolelor 25 și 26 din Regulament, EPPO are competență dacă sunt îndeplinite următoarele criterii:

▪️Fapta a fost comisă, total sau parțial, pe teritoriul unui stat membru participant;

▪️Autorul faptei este cetățean al unui stat membru participant;

▪️Infracțiunea vizează bugetul Uniunii Europene;

▪️Prejudiciul este semnificativ (ex. TVA – peste 10 milioane euro);

▪️Există o dimensiune transfrontalieră sau o complexitate care justifică preluarea cauzei de către EPPO.

EPPO poate decide să nu exercite competența sa în anumite cazuri, cum ar fi o faptă minoră, o infracțiune conexă care poate fi investigată mai eficient de autoritatea națională sau care are un caracter subsidiar și nu afectează direct interesele financiare ale UE.

Extras din Regulamentul 1939/12-oct-2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO)

Art.22: Competenţa materială a EPPO

(1) EPPOeste competent în ceea ce priveşte infracţiunile care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, care sunt prevăzute în Directiva (UE) 2017/1371, astfel cum a fost transpusă în dreptul intern, indiferent dacă acelaşi comportament infracţional ar putea fi încadrat ca un alt tip de infracţiune în temeiul dreptului intern. În ceea ce priveşte infracţiunile menţionate la articolul 3 alineatul (2) litera (d) din Directiva (UE) 2017/1371, astfel cum a fost transpusă în dreptul intern, EPPO este competent numai atunci când acţiunile sau inacţiunile intenţionate definite în dispoziţia respectivă sunt legate de teritoriul a două sau mai multe state membre şi implică un prejudiciu total de cel puţin 10 milioane EUR.

(2) EPPO este competent, de asemenea, în cazul infracţiunilor referitoare la participarea la o organizaţie criminală, astfel cum este definită în Decizia-cadru 2008/841/JAI, astfel cum a fost transpusă în dreptul intern, în cazul în care activitatea infracţională principală a unei astfel de organizaţii criminale este de a săvârşi oricare dintre infracţiunile prevăzute la alineatul (1).

(3) EPPO este competent şi cu privire la orice altă infracţiune care este legată în mod indisolubil de un comportament infracţional care intră în domeniul de aplicare al alineatului (1) de la prezentul articol. Competenţa cu privire la astfel de infracţiuni poate fi exercitată numai în conformitate cu articolul 25 alineatul (3).

(4) În orice caz, EPPO nu este competent pentru infracţiuni privind impozitele naţionale directe, inclusiv infracţiuni legate în mod indisolubil de acestea, iar organizarea şi funcţionarea administraţiilor fiscale ale statelor membre nu sunt afectate de prezentul regulament.

Art. 25: Exercitarea competenţei EPPO

(1) EPPO îşi exercită competenţa fie prin începerea unei investigaţii în temeiul articolului 26, fie prin adoptarea deciziei de a-şi folosi dreptul de evocare în temeiul articolului 27. În cazul în care EPPO decide să îşi exercite competenţa, autorităţile naţionale competente nu îşi exercită propria competenţă cu privire la acelaşi comportament infracţional.

(2) În cazul în care o infracţiune care intră în domeniul de aplicare al articolului 22 a cauzat sau riscă să cauzeze intereselor financiare ale Uniunii un prejudiciu inferior sumei de 10 000 EUR, EPPO îşi poate exercita competenţa numai în situaţia în care:

a) cazul are repercusiuni la nivelul Uniunii, ceea ce impune desfăşurarea investigaţiei de către EPPO; sau

b) funcţionari sau alţi agenţi ai Uniunii sau membri ai instituţiilor Uniunii ar putea fi suspectaţi de săvârşirea infracţiunii.

EPPO se consultă, atunci când este cazul, cu autorităţile naţionale competente sau cu organele competente ale Uniunii pentru a stabili dacă sunt îndeplinite criteriile stabilite la literele (a) şi (b) de la primul paragraf.

(3) EPPO nu îşi exercită competenţa cu privire la nicio infracţiune care intră în domeniul de aplicare al articolului 22 şi, după consultarea cu autorităţile naţionale competente, transmite cauza acestora din urmă, fără întârziere, în conformitate cu articolul 34, în cazul în care:

a) pedeapsa maximă prevăzută în dreptul intern pentru o infracţiune care intră în domeniul de aplicare al articolului 22 alineatul (1) este egală cu pedeapsa maximă pentru o infracţiune legată în mod indisolubil, după cum se prevede la articolul 22 alineatul (3), sau mai puţin severă decât aceasta, cu excepţia situaţiei în care aceasta din urmă a fost instrumentală pentru săvârşirea infracţiunii care intră în domeniul de aplicare al articolului 22 alineatul (1); sau

b) există un motiv să se creadă că prejudiciul cauzat sau care este probabil să fie cauzat intereselor financiare ale Uniunii prin săvârşirea unei infracţiuni astfel cum se menţionează la articolul 22 nu depăşeşte prejudiciul cauzat sau care este probabil să fie cauzat unei alte victime.

Litera (b) de la primul paragraf de la prezentul alineat nu se aplică infracţiunilor menţionate la articolul 3 alineatul (2) literele (a), (b) şi (d) din Directiva (UE) 2017/1371, astfel cum a fost transpusă în dreptul intern.

(4) EPPO poate, cu acordul autorităţilor naţionale competente, să îşi exercite competenţa pentru infracţiuni menţionate la articolul 22 în cazurile care, altfel, ar fi excluse ca urmare a aplicării alineatului (3) litera (b) de la prezentul articol, dacă se constată că EPPO este mai bine poziţionat pentru a investiga sau a urmări penal.

(5) EPPO informează autorităţile naţionale competente, fără întârzieri nejustificate, cu privire la orice decizie de a-şi exercita competenţa sau de a se abţine de la exercitarea acesteia.

(6) În caz de dezacord între EPPO şi autorităţile naţionale de urmărire penală în ceea ce priveşte întrebarea dacă comportamentul infracţional intră în domeniul de aplicare al articolului 22 alineatul (2) sau (3) sau al articolului 25 alineatul (2) sau (3), autorităţile naţionale competente să decidă asupra atribuirii competenţelor în ceea ce priveşte urmărirea penală la nivel naţional decid cine urmează să deţină competenţa pentru investigarea cazului. Statele membre specifică autoritatea naţională care va decide cu privire la atribuirea competenţelor.

Art. 26: Începerea investigaţiilor şi repartizarea competenţelor în cadrul EPPO

(1) În cazul în care, în conformitate cu dreptul intern aplicabil, există motive întemeiate să se considere că o infracţiune care intră în sfera de competenţă a EPPO este săvârşită sau a fost săvârşită, un procuror european delegat dintr-un stat membru care, în conformitate cu dreptul său intern, este competent cu privire la infracţiunea respectivă, fără a aduce atingere dispoziţiilor prevăzute la articolul 2 5 alineatele (2) şi (3), începe o investigaţie şi consemnează acest lucru în sistemul de gestionare a cazurilor.

(2 )În cazul în care, după verificare, în conformitate cu articolul 24 alineatul (6), EPPO decide iniţierea unei investigaţii, acesta informează fără întârzieri nejustificate autoritatea care a sesizat comportamentul infracţional în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) sau (2).

(3) În cazul în care nicio investigaţie nu a fost iniţiată de un procuror european delegat, camera permanentă căreia i-a fost alocat cazul, în condiţiile stabilite la alineatul (1), dă dispoziţii unui procuror european delegat să înceapă o investigaţie.

(4) De regulă, un caz este iniţiat şi instrumentat de un procuror european delegat din statul membru în care se află centrul activităţii infracţionale sau din statul membru în care a fost săvârşită cea mai mare parte a infracţiunilor, în cazul în care au fost săvârşite mai multe infracţiuni conexe care intră în sfera de competenţă a EPPO. Un procuror european delegat dintr-un alt stat membru care are competenţă în cazul respectiv nu poate iniţia o investigaţie sau primi dispoziţii din partea camerei permanente competente pentru a iniţia o investigaţie decât atunci când o abatere de la regula enunţată în teza precedentă este justificată în mod corespunzător, ţinând seama de următoarele criterii, în ordinea priorităţii:

a) locul reşedinţei obişnuite a persoanei suspectate sau acuzate;

b) cetăţenia persoanei suspectate sau acuzate;

c) locul unde s-a produs prejudiciul financiar principal.

(5) Până la adoptarea unei decizii de urmărire penală în temeiul articolului 36, camera permanentă competentă poate, într-un caz privind jurisdicţia a mai mult de un stat membru şi după consultarea cu procurorii europeni şi/sau procurorii europeni delegaţi vizaţi, să decidă:

a)realocarea cazului unui procuror european delegat dintr-un alt stat membru;

b) reunirea sau disjungerea cazurilor şi, în fiecare caz, alegerea procurorului european delegat care să îl instrumenteze,

în cazul în care aceste decizii sunt în interesul general al justiţiei şi în conformitate cu criteriile pentru alegerea procurorului european delegat care instrumentează cazul în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol.

(6) Ori de câte ori camera permanentă adoptă o decizie de realocare, de reunire sau de disjungere a unui caz, se ţine seama pe deplin de stadiul curent al investigaţiilor.

(7) EPPO informează autorităţile naţionale competente, fără întârzieri nejustificate, cu privire la orice decizie de a începe o investigaţie.

Sediul și structură pe două niveluri (nivelul central și nivelul national)

La nivel central, EPPO are sediul la Luxemburg și este condus de un procuror-șef european (conduce EPPO, organizează activitatea acestuia și îl reprezintă în contactele cu instituțiile UE, statele membre și țările terțe) asistat de un colegiu format din procurorul-șef european și procurorii din statele membre participante (responsabil de definirea strategiei și a normelor interne ale EPPO și de asigurarea coerenței între cazuri și în cadrul acestora). Acesta supraveghează, de asemenea, cercetările și urmăririle penale desfășurate de procurorii europeni delegați la nivel national). Totodată, nivelul central mai conține și Camerele permanente care monitorizează și direcționează cercetările și iau decizii privind chestiuni operaționale.

La nivelul național este format din procurorii europeni delegațicare care sunt responsabili de desfășurarea cercetărilor și a urmăririlor penale și își desfășoară activitatea în deplină independență față de autoritățile lor naționale.

În România, activitatea EPPO este asigurată de procurori europeni delegați, magistrați integrați în sistemul judiciar național, dar cu statut distinct. Ei au autonomie operațională și nu se subordonează ierarhic procurorilor naționali. Sediul administrativ al EPPO în România funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PÎCCJ), iar procurorii europeni delegați își desfășoară activitatea în centre regionale la: București, Cluj-Napoca, Timișoara, Iași, Brașov, Constanța și Craiova. EPPO colaborează cu echipe de polițiști judiciari, experți financiari și alți specialiști, precum și cu instituții precum OLAF și Eurojust.

La nivel central, EPPO are sediul la Luxemburg și este condus de un procuror-șef european, care organizează activitatea instituției și o reprezintă în contactele cu instituțiile UE, statele membre și țările terțe. Procurorul-șef este asistat de un colegiu format din procurorul-șef european și procurorii din statele membre participante, responsabil de definirea strategiei și a normelor interne ale EPPO, precum și de asigurarea coerenței între cazuri și în cadrul acestora. Acesta supraveghează, de asemenea, cercetările și urmăririle penale desfășurate de procurorii europeni delegați la nivel național. Totodată, la nivelul central funcționează și Camerele permanente, care monitorizează și direcționează cercetările și iau decizii privind chestiuni operaționale.

La nivel național, EPPO este format din procurorii europeni delegați, care sunt responsabili de desfășurarea cercetărilor și a urmăririlor penale, își desfășoară activitatea în deplină independență față de autoritățile naționale.

Raportarea infracțiunilor la EPPO

Cazurile pot fi sesizate la EPPO prin următoarele canale:

• Autorități naționale (Poliție, ANAF, Curtea de Conturi, OLAF etc.)

• Instituții europene (Comisia Europeană, Parlamentul European)

• Autosesizare (din presă, sesizări cetățenești, rapoarte OLAF etc.)

Ce se poate raporta?
Infracțiuni care afectează fondurile Uniunii Europene, incluzând:

• infracțiuni PIF (fraudă, corupție, spălare de bani, deturnare de fonduri)

• infracțiuni comise de organizații criminale în scopul afectării fondurilor UE.

Cine poate raporta?
Oricine, dacă există motive întemeiate: cetățeni UE sau persoane din afara UE, persoane fizice sau juridice.
Este important de precizat că raportările false sau făcute cu rea intenție pot atrage sancțiuni. Totodată, datele personale pot fi prelucrate și partajate conform legislației în vigoare.

Când se raportează?
De îndată ce apar suspiciuni justificate, fără a fi necesare dovezi.

Cum se raportează?

• Online, prin formularul EPPO disponibil la: https://www.eppo.europa.eu/ro/report-crime/otp

Activitatea și statistici privind EPPO în România

De la operaționalizarea sa în iunie 2021 și până la sfârșitul anului 2024, Parchetul European în România a înregistrat peste 300 de cauze penale, majoritatea vizând fraudarea fondurilor europene prin proiecte fictive, deturnări de fonduri, supradimensionări de cheltuieli sau conflicte de interese în procedurile de achiziții publice.

Aproximativ 120 de dosare sunt în curs de instrumentare activă, multe fiind încă în faza de urmărire penală, iar unele au fost trimise în judecată. Până în prezent, s-au înregistrat peste 50 de condamnări definitive, circa 30 de achitări, iar în alte 40 de cauze s-a dispus netrimiterea în judecată.

Prejudiciile investigate însumează aproximativ 150 de milioane de euro, dintre care au fost recuperate peste 35 de milioane prin popriri, executări silite, acorduri de recunoaștere și alte măsuri.

Locul României în activitatea EPPO și comparații cu alte state membre

La nivel european, EPPO a investigat peste 2.000 de cazuri, cu o rată a condamnărilor de aproximativ 60% și prejudicii investigate ce depășesc 1,2 miliarde de euro.

▪️România se situează între primele cinci state ca volum de activitate EPPO, alături de:

▪️Germania, cu aproximativ 400 de cauze și prejudicii de peste 300 de milioane de euro;

▪️Italia, cu aproximativ 350 de dosare, cu o rată a condamnărilor de aproximativ 65%;

▪️Franța, cu aproximativ 200 de cazuri, în special în agricultură și corupție;

▪️Bulgaria, cu aproximativ 250 de cauze, majoritar în domeniul achizițiilor publice;

▪️Țări precum Letonia sau Slovacia au mai puține cauze (sub 50).

Statele neparticipante sunt criticate pentru lipsa unui mecanism penal direct de protecție a bugetului UE, în special în contextul unor suspiciuni persistente de fraudă neinvestigată.

Ca și perspective pe termen mediu și lung, EPPO are în vedere posibila extindere a competenței la noi infracțiuni economice (energie verde, fonduri de redresare), uniformizarea procedurilor între state, prin formare și interoperabilitate interstatală, consolidarea resurselor (procurori, echipe suport), extinderea colaborării cu state non-participante și parteneri internaționali.

Bibliografie

1. Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidate privind instituirea Parchetului European (EPPO), Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L 283/1, 31.10.2017

2. Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2017 privind lupta împotriva fraudelor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal (Directiva PIF), Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L 198/29, 28.07.2017

3. EPPO – European Public Prosecutor’s Office, Annual Reports (2021, 2022, 2023, 2024). Disponibile online la: https://www.eppo.europa.eu

4. Comisia Europeană, Raport privind statul de drept în Uniunea Europeană – Capitolul național: România, edițiile 2022–2024. Disponibile pe: https://commission.europa.eu

5. OLAF – European Anti-Fraud Office, Annual Reports and Statistics on Investigations, 2021–2024. Disponibile la: https://anti-fraud.ec.europa.eu

6. Eurojust, Annual Reports și materiale privind cooperarea judiciară europeană, 2021–2024. Disponibile la: https://www.eurojust.europa.eu

7. Ministerul Public – România, Rapoarte de activitate și comunicate privind colaborarea cu EPPO, 2021–2024. Disponibile la: https://mpublic.ro

8. Parchetul European – România, Comunicate de presă, date statistice și activități publice, disponibile pe site-ul oficial al EPPO

9. Curtea de Conturi a României, Rapoarte anuale și sinteze privind fondurile europene, 2021–2024. Disponibile la: https://www.curteadeconturi.ro

10. European Public Prosecutor’s Office (EPPO) – disponibil la: https://www.eppo.europa.eu/en/about/members

11. EUR-Lex Glossary – disponibil la: https://eurlex.europa.eu/summary/glossary/opting_out.html

12. Council of the European Union – disponibil la: https://www.consilium.europa.eu/en/policies/eppo/

13. EUR-Lex – Acces la tratatele UE, disponibil la: https://eur-lex.europa.eu/homepage.html